Puntea articulară și trauma,

Scopul manevrelor de imobilizare şi poziționare în traumă - Reducerea durerii; - Prevenirea deplasării fragmentelor osoase; - Prevenirea lezării organelor adiacente pachete vasculo-nervoase.

Mijloace folosite la locul accidentelor - principii şi tehnici improvizate; - principii şi tehnici profesionale. Imobilizarea extremității cefalice şi a gâtului - Improvizat: suluri textile, flacoane de plastic, curele sau benzi de fixare; - Profesional: fixatorul de cap, gulerul cervical.

Imobilizarea coloanei vertebrale - Improvizat: tărgi din haine, pături, crengi, țevi; - Profesional: targa lopată, plan dur, vesta extractoare KEDsaltea vacuum. Toate mǎsurile luate pentru salvarea vieții și sǎnǎtǎții bolnavilor alcǎtuiesc asistența de urgențǎ, din care mǎsurile elementare aplicate imediat formeazǎ primul ajutor.

Asistența medicalǎ de urgențǎ ocupǎ un loc special, ca prim contact trebuie sǎ rezolve prompt și competent toate cazurile de ȋmbolnǎvire care pun ȋn pericol iminent sǎnǎtatea, dar și viața bolnavului. Primului ajutor medical este un complex de cele mai simple proceduri medicale efectuate la locul accidentului, sub forma de autoajutor sau ajutor reciproc, la fel de participanții la procesele de salvare cu folosirea echipamentului standard și celui improvizat.

Scopul principal este salvarea vieții omului, eliminarea factorului de agresiune și evacuarea rapidǎ a accidentatului din zona afectatǎ. Timpul optim de acordare a primului ajutor medical este de pȃnǎ la 30 minute dupǎ producerea traumei.

Se aplică de obicei în urgenţă la locul accidentului de către personal calificat ambulator serviciul de salvare sau de către alte persoane iniţiate.

După scoaterea accidentatului de sub acţiunea agenţilor vulneranţi, se aşează pacientul într-o poziţie comodă şi se sfătuieşte pacientul să nu execute nici un fel de mişcări. Urmează examenul clinic complet care va inventaria şi aprecia ierarhic gravitatea leziunilor, în scopul întocmirii unui plan de prim ajutor toate observaţiile vor fi consemnate pe biletul de trimitere. Existenţa unui focar de fractură sau doar nerespectarea acestuia impune executarea unei imobilizări provizorii.

unguent de fractură articulară

Principiile unei bune imobilizǎri - doar după stabilizarea funcţiilor vitale; - să realizeze axarea relativă a segmentului de imobilizat; - să cuprindă articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură; - să fie adaptată segmentului afectat; - să fie simplă, necompresivă; - în poziţia fiziologică a membrului; - să nu determine durere; - să permită vizibilitate asupra segmentului distal de fractură.

Nu se acţionează brutal! Nu se impun victimei mişcări inutile! Nu se face reducerea fracturii! Nu se ridică victima în picioare!

unguente pentru articulația genunchiului

Nu se transportă victima înainte de imobilizarea fracturii! Condiţia de imobilizare corectă: orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii încheieturi — cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului proximal şi distal.

tratamentul artrozei cu bifosfonați

Cu toții ne bucurǎm cȃnd vine iarna și ninge, ne place sǎ ne jucam și sǎ ne distrǎm fǎcȃnd oameni de zǎpadǎ, schiind sau patinȃnd, ȋnsǎ ȋn sezonul rece se ȋntȃmplǎ sǎ cǎdem mǎcar o datǎ alunecȃnd pe zǎpadǎ, iar aceste cǎzǎturi pot puntea articulară și trauma diverse afecțiuni. Cele mai frecvente probleme ortopedice ȋntȃlnite ȋn sezonul de iarnǎ sunt: entorsele, luxațiile și fracturile. Entorsa - afecțiune traumaticǎ care se produce prin rǎsucirea ligamentelor unei articulații ȋn urma unui traumatism sau unei mișcǎri greșite.

Ea reprezintǎ o leziune de țesut moale, tendoane și ligamente care suferǎ o ȋntindere sau chiar o rupturǎ. Formǎ minorǎ a traumatismelor articulare, ȋn care nu se pierde contactul permanent ȋntre suprafețele articulare cele mai frecvente entorse producȃndu-se la articulațiile puntea articulară și trauma și a genunchilor prezintǎ puntea articulară și trauma simptome: durere, umflarea regiunii, mișcǎrile sunt dureroase ȋn articulație, dar mersul este posibil.

Deși frecvente, entorsele gleznei nu sunt ȋntotdeauna leziuni minore. O leziune prin inversiune, cea mai frecventǎ cauzǎ de entorsǎ de gleznǎ, apare atunci cȃnd glezna este rotatǎ ȋn exterior și talpa piciorului este adusǎ ȋn interior. Rezultǎ astfel ȋntinderea sau ruperea ligamentelor dintre talus și peroneu. Este cel mai frecvent mecanism prin care se produc entorsele de gleznǎ.

  •  Дай мне .
  • Ответа не последовало.
  • 13 CAPITOLUL VIII - Tratamentul parodontopatiilor - parodontologie - curs
  • Нам нужно число.
  • Durere cu periartrita articulației umărului
  • Imobilizare si transport in trauma by Negotei Elena - Issuu

Ȋntr-o leziune prin eversiune, glezna se rotește ȋn interior și talpa piciorului spre exterior, lezȃnd ligamentele din partea internǎ a articulației. Se va face o stadializare a leziunii de catre medicul specialist. Apare durere la mers. Zonele lezate sunt sensibile la palpare și existǎ durere ȋn timpul mersului. De cele mai multe ori mersul este imposibil, existȃnd o durere puternicǎ, deși durerea inițialǎ poate sǎ scadǎ imediat ȋn intesitate.

Zona afectatǎ este sensibilǎ la palpare. Ȋntr-o entorsǎ ușoarǎ, edemul se amelioreazǎ ȋn cȃteva zile. Severitatea simptomelor depinde de gradul de lezare al ligametului afectat. Ȋn entorsele mai severe apare incapacitatea de a merge și instabilitate de gleznǎ.

Dacǎ o entorsǎ nu se vindecǎ ȋn mod corespunzǎtor, articulația gleznei va puntea articulară și trauma predispusǎ cǎtre o nouǎ leziune. Unele persoane acuzǎ durere și edem care persistǎ. Primul ajutor constǎ ȋn imobilizarea provizorie acest lucru va ameliora durerea de mare intensitateaplicarea unor comprese reci pe articulație și a unui bandaj strȃns.

Tratamentul entorsei variazǎ de la repaus pȃnǎ la imobilizarea membrului afectat timp de 14 zile sau uneori tratament chirurgical - ȋn funcție de gradul entorsei!

boli ale articulațiilor picioarelor la femei

Luxația reprezintǎ ȋntinderea sau ruperea ligamentelor asociate puntea articulară și trauma deplasarea capetelor osoase afarǎ din cavitatea articularǎ. Leziunea constǎ din pierderea contactului normal dintre suprafețele articulare ale oaselor care formeazǎ o articulație deplasarea capetelor osoase ale unei articulații.

Dupǎ modul de producere luxațiile pot fi complete sau incomplete. Cele mai frecvente luxații sunt cele de umǎr sau de gleznǎ. Semnele clinice pentru luxație sunt: durerea, urmatǎ de apariția edemului, tumefierii articulare și senzației de deplasare a osului din cavitatea articularǎ.

Deformarea regiunii este bine pusǎ ȋn evidențǎ. Durere vie care mai scade din intensitate ȋn repaus, dar se accentueazǎ la cea mai micǎ mișcare.

Primul ajutor constǎ din imobilizarea provizorie a membrului afectat fǎrǎ a tenta reducerea luxației, accidentatul se transportǎ la spital. Luxația este o urgențǎ ortopedicǎ, tratamentul constǎ ȋn reducerea luxației și imobilizarea articulației ȋn aparat gipsat sau ortezǎ și tratament cu antiinflamatoare - pentru calmarea durerii — precum și exerciții cu membrul afectat pentru evitarea atrofiei musculare.

Aceasta este produsă în urma unei acțiuni traumatice în mod direct sau indirect asupra segmentului osos respectiv. Creșterea numărului de accidente de diverse etiologii rutiere, de muncă, de sport, prin agresiune a dus la creșterea frecvenței leziunilor traumatice ale aparatului locomotor. Deși accidentele auto sunt una dintre cele mai comune cauze ale fracturilor, cele mai multe dintre fracturi au loc ca urmare a traumatismelor produse ȋn interiorul casei.

Cel mai des, copiii ȋși fractureazǎ oasele brațelor, deoarece ȋși țin bratele ȋntinse ȋn fața corpului, atunci cȃnd cad.

 - Стратмор говорит, что у нас неверные данные. Бринкерхофф кивнул и положил трубку. - Стратмор отрицает, что «ТРАНСТЕКСТ» бьется над каким-то файлом восемнадцать часов.

Ȋn cazul persoanelor de peste 65 de ani, cele mai frecvente fracturi sunt cele ale șoldului, coloanei vertebrale și alte membrelor inferioare. În fața unui pacient care prezintǎ leziuni traumatice ale aparatului locomotor trebuie practicat în urgență un examen clinic complet, sistematic și metodic. În momentul producerii fracturii, deplasarea fragmentelor se produce iniţial sub influenţa agentului traumatizant și e completată sub acțiunea contracţiei grupelor musculare.

Există mai multe tipuri de deplasări: a.

dureri la nivelul articulațiilor șoldului cu endometrioză

Translaţie - unul dintre fragmente se deplasează anteroposterior sau antero medial faţă de altul; b. Încălecare - deplasare în axul lung al fragmentelor, determinând scurtarea segmentului de membru; c.

Angularea fragmentelor în diferite planuri realizând deformarea şi scurtarea regiunii; d.

Substanţele chimice antiplacă sunt agenţi cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă. Cei mai importanţi agenţi antiplacă sunt: biguanidele — clorhexidină; compuşi quaternari de amoniu — hexetidina; alcaloizii vegetali - salvia, sanguinarina; săruri metalice - Na Cl, fluorurile; compuşi fenolici - timol, triclosan, listerine; compuşi iodaţi - povidione — iodine. Agenţii antiplacă sunt de generaţia I şi II. Din această categorie fac parte: antibioticele aplicate topic, compuşi oxigenaţi, compuşi quaternari de amoniu, alcaloizii.

Rotaţia - deplasarea unuia sau a ambelor fragmente în jurul axului longitudinal; e. Decalajul reprezintă deplasarea în rotaţie inversă a fragmentelor; f.

Deplasări complexe, prin asociere. Mecanismele indirecte acționeazǎ la distanțǎ de locul ȋn care se produce fractura și forțele implicate sunt cele de tracțiune, compresiune, ȋndoire și torsiune. Mecanismele directe sunt cele de loviturǎ fracturile de apǎrare ale antebrațului și de strivire. Ȋn mod caracteristic fracturile produse prin mecanism direct sunt mai grave și se asociazǎ cu leziuni extinse ale țesuturilor din jur.

Acestea sunt fracturi numite spontane sau patologice și apar ȋn aerobic pentru artroza genunchiului de osteoporozǎ severǎ de exeplu, dupǎ tratamentul ȋndelungat cu glucocorticoizi sau ȋn cazurile de tumori care apar ȋn interiorul osului slǎbindu-i foarte mult rezistența.

De calitatea osului pe care se produce, fractura se împarte în fracturi puntea articulară și trauma os normal și fracturi pe os patologic. Există o serie de condiții asociate puntea articulară și trauma slăbesc calitatea osului și favorizează apariția fracturilor uneori în incidente traumatice minore rahitism carențial, osteomalacie, hemofilie, maladia Lobstein, osteoporoza, tumori benigne sau maligne ale osului.

Fracturile apar atunci cȃnd o zonǎ a unui os nu mai poate suporta energia, forța la care este supusǎ și cedeazǎ. Prin urmare se disting 2 factori care favorizeazǎ acest tip de traumatism: energia aplicatǎ și rezistența osului.

Browser incompatibil

Acești factori sunt la rȃndul lor influențați de parametri secundari. De exemplu, osul are o rezistențǎ mai redusǎ la aplicarea unei forțe de torsiune fractura de tibie la schiori și o rezistențǎ mai ridicatǎ la aplicarea unei forțe de compresiune. De asemenea un os criză severă la genunchi, fără durere o elasticitate mai mare, cum este osul unui copil, va suporta mai bine energia aplicatǎ deși rezistența lui este mai micǎ decȃt cea a osului adult.

Un alt parametru care influențeazǎ rezistența oaselor este densitatea mineralǎ a osului. Aceasta este redusǎ ȋn osteoporozǎ sau ȋn rahitism la copil.

Одно движение, и он выстрелит.

Forțele care se aplicǎ pot acționa brutal, acut și cu energie ridicatǎ ca ȋn cazul unui accident rutier sau acționeazǎ cu energie joasǎ, dar cronic, repetitiv. Ultima situație este caracteristicǎ fracturilor de stres. Acestea apar de exemplu la soldați ȋn timpul marșului sau la femeile care poartǎ foarte mult timp tocuri foarte ȋnalte.

Aceste exemple sunt caracterizate de suprasolicitare la nivelul oaselor metatarsiene care se rup. La nivelul membrului superior, cele mai frecvente fracturi sunt cele ale humerusului, ȋn mod special fracturile extremitǎții proximale humerale, fracturile diafizei humerale, fracturile colului humeral, precum și fracturile colului chirurgical.

La nivelul antebrațului este des ȋntȃlnitǎ fractura cubitusului consideratǎ și fracturǎ de apǎrare. O fracturǎ agresivǎ care pune probleme ȋn recuperare este fractura metacarpianǎ. Tocmai prin rolul important pe care ȋl au membrele inferioare ȋn sprijin și ȋn locomoție, deasemenea și datoritǎ acțiunii unor forțe foarte mari asupra lor, ȋn diverse situații, de naturǎ traumaticǎ, acestea sunt expuse deseori la accidentǎri, cum ar fi fracturile.

Fracturile se pot clasifica în: a fracturi complete — cu sau fără deplasare; b fracturi incomplete sau fisuri. Acestea sunt greu de evidențiat clinic, examenul radiografic fiind obligatoriu pentru precizarea diagnosticului. Astfel putem observa: a fracturi închise cele mai numeroase ; b fracturi deschise — produse prin distrugerea părților moi de acoperire, focarul de fractură luând contact astfel cu mediul înconjurător.

cel mai bun agent antiinflamator pentru osteochondroză

Tipuri de fracturi osoase O fractura osoasǎ poate varia de la o fracturǎ minorǎ ȋntr-un singur loc, pȃnǎ la fracturi multiple la nivelul aceleiași zone. Se vor cerceta antecedentele personale fiziologice și mai ales cele patologice care pot evidenția afecțiuni ce favorizează producerea unor fracturi sau luxații rahitism carențial, osteomalacie, hemofilie, maladia Lobstein ș.